Week-end-ul acela nu a fost nici pe departe ceea ce așteptam să fie. Îmi făcusem și eu planuri, ca omul, dar starea de sănătate nu prea mă lăsa să le pun și în practică. Aflată într-un punct de surmenaj maxim și cu toate simptomele în dotare, am ajuns până la urmă la urgențe. Când m-au văzut în ce hal eram, medicii au pregătit imediat procedurile pentru internare. Iar eu, ajunsă acolo tocmai pentru că am muncit prea mult, le-am spus că nu am cum să mă internez, că eu am treabă și că nu pot rămâne. De parcă aș fi fost invitată la o cină pe care aș fi putut să o sar. Nici nu mă puteam ține pe picioare, ardeam toată, dar eu insistam că am treburi importante de făcut…

Până la urmă am acceptat internarea, gândindu-mă deja la tot felul de soluții pentru a acoperi lucrurile rămase nefăcute. Spitalul avea să îmi fie „casă” pentru cel puțin o săptămână. A durat un pic până să vină cineva să îmi pună și mie o perfuzie, dar oricum eram pe altă lume și nu prea conștientizam ce se întâmplă cu mine. A doua zi, după ce mi-am mai revenit un pic, am început să deschid larg ochii. Din toate punctele de vedere. Credeți-mă… e al naibii de depresiv să stai într-un spital de stat! Ai timp berechet să meditezi la întreg sistemul medical și ai o groază de timp să te întrebi cum naiba ai ajuns acolo.

Îmi aduc aminte că stăteam întinsă pe patul de spital, cu perfuzia în mână, uitându-mă pe geam la cum se mișcă frunzele unui copac. Banal? Posibil! Dar, totuși, atât de profund! Pentru că mi-am dat seama atunci că nu am mai făcut de multă vreme treaba asta. Nu statul în perfuzie, evident! Ci privitul efectiv la lucrurile care ne înconjoară și conexiunea aceasta cu natura, de care mie mi-a fost foarte dor. Pentru că ne-am obișnuit să facem mult prea multe lucruri într-un timp prea scurt și să uităm să ne bucurăm de viață. Muncă? Desigur, dar cu măsură! Pentru că fără acea stare de bine pe care ți-o oferă sănătatea, rezultatele muncii sunt degeaba, chiar și atunci când îți iubești jobul. Iar eu sunt mai mult decât determinată acum, după această experiență, să schimb regulile propriului joc, oricât de mult aș iubi ceea ce fac!

Cât am stat în spital, am ascultat tot felul de povești de viață, de la tineri până la bătrâne. Și am plâns. Am plâns enorm în zilele acestea de spitalizare. Pentru că m-au emoționat poveștile oamenilor, pentru că m-a înfuriat sistemul de sănătate românesc atât de defectuos, pentru că m-a șocat lipsa de bun simț și de omenie a unor cadre din spital. Și, mai presus de toate, am plâns pentru că am înțeles că o luasem într-un galop nebun, pe un drum mult prea anevoios și am uitat de lucrurile care contează cu adevărat și, mai ales, de sănătatea mea.

Pe lângă oamenii faini pe care i-am cunoscut în spital și cu care am creat legături frumoase, singurul lucru bun din urma acestei experiențe este că m-a motivat teribil să fac orice îmi stă în putință să nu mă mai întorc niciodată acolo. Orice mă va tenta să o iau iar pe acest drum va fi oprit imediat de gândul că mă voi întoarce într-un spital de stat! Numai gândul la acel orez din spital mă face să am grijă de acum ce și cum mănânc, dar, mai ales, cât muncesc!

V-aș putea spune pe final să aveți mai multă grijă de sănătatea voastră, să munciți mai puțin, să nu vă mai stresați, să vă bucurați mai mult de viață. Dar vă spun doar atât: Stați departe de spital! Cum faceți asta? Depinde doar de voi! Eu una mi-am învățat prea bine lecția!

October 18, 2016
sanatate
Sănătatea se dă pe sub mână
Week-end-ul acela nu a fost nici pe departe ceea ce așteptam să fie. Îmi făcusem și eu planuri, ca omul, dar starea de sănătate nu prea […]
October 1, 2016
fika
FIKA – Ceașca mea suedeză de cafea cu zâmbete
Am fost întotdeauna atrasă de Țările Nordice. Și dincolo de peisaje și de cultură m-au atras mai ales oamenii și concepțiile de acolo. O civilizație care […]
September 22, 2016
campionatul national de joaca pentru parinti
Hai să ne lăsăm antrenați în Campionatul Național de Joacă pentru Părinți!
Înainte de a vă povesti despre un super-eveniment tare drag mie, care va avea loc pe 16 octombrie la Iași, vreau să vă vorbesc despre o […]
July 22, 2016
bistro felix
Cum am trăit o seară de fericire pură la Bistro Felix
O dată la două săptămâni, în seara de marți, ies tot timpul în oraș cu fetele din Belva. Este momentul nostru de evadare, de râsete, de […]
July 3, 2016
Redu Andreea Ignat
Ce se întâmplă cu hainele pe care nu le mai porți?
Unul dintre obiectivele de la Kooperativa 2.0 Iași este să susținem comunitatea locală și să îi oferim sprijin în expunerea online. Asta am făcut și în […]
July 3, 2016
selgros
Carnea de la Selgros: Venit. Văzut. Validat pe viață
Când am primit invitația de a merge alături de blogerii ieșeni din Kooperativa 2.0 într-o vizită la magazinul Selgros, nici nu am stat pe gânduri. Eram […]
May 9, 2016
orasul profi
În week-end, Iașul se transformă în Orașul Profi
Imaginați-vă centrul Iașului transformat într-un oraș întreg, plin de culoare și de distracție! E chiar simplu, dacă vă spun că pe 14 și pe 15 mai, […]
April 22, 2016
În week-end ne jucăm cu focul
Trebuie să recunosc din start că, la capitolul gătit, eu una stau foarte prost. În schimb, sunt o adevărată gurmandă și ador să savurez o mâncare […]
April 17, 2016
Domnițe și boieri bloggeri în tur de Iași
Am avut mari emoții pentru ziua de sâmbătă. Nu, nu pentru echipa de organizare sau pentru program. Îi cunosc de ani de zile pe Matei și […]
April 7, 2016
Bloggerii au aterizat pe Aeroportul Iași
Era iulie 2005 când am zburat pentru prima oară de pe Aeroportul Iași. Era o cursă internă spre București (singura cursă internă de la acea vreme), […]
March 15, 2016
bloggerii ieseni
Se deschide Kooperativa 2.0 pentru bloggerii ieșeni!
Acum mulți ani, l-am întâlnit pe Chinezu. La început doar online, că doar ăsta e drumul firesc al lucrurilor în blogging, mai ales între bloggerii din […]
March 3, 2016
bunul simt
Unde s-a dus bunul simț?
Dragă cetățeanule, Am și eu o mare rugăminte la tine. Dar una mare mare de tot, de îmi vine să o iau razna efectiv numai când […]
March 3, 2016
Cum a fost sâmbăta de blogmeet
Sâmbăta trecută a fost una plină. De blogăreală, de zâmbete, de idei, de oameni de ăia cu care ți-e mai mare dragul să stai la povești. […]
February 22, 2016
VreauUnIasiNormal
Și eu #VreauUnIasiNormal
Bărbată-miu e pus pe fapte mari! S-a săturat atât de tare de nereguli și de promisiuni false, încât s-a hotărât să facă ceva în privința asta. […]
December 11, 2015
iasi capitala culturala
De ce nu va fi Iași Capitală Culturală Europeană în 2021?
Astăzi s-a anunțat verdictul: Iașul a pierdut cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Orașele care merg mai departe sunt București, Baia Mare, Cluj-Napoca […]
November 30, 2015
Instituțiile statului au rămas un pic în urmă
Am o chestie care mă frământă: mi se pare doar mie sau mai sunt oameni care cred că instituțiile statului au rămas undeva pe la începutul […]
November 28, 2015
Cum îi prindem pe necivilizați?
Mă întreb în fiecare zi unde au trăit până acum toți oamenii ăștia care aruncă gunoaiele pe stradă, de parcă întreg orașul ar fi o mare […]
November 27, 2015
Drumurile noastre toate…
V-am mai spus deja că locuiesc într-o zonă unde vin aproape zilnic autocare cu turiști și mașini din toată țara, ca să viziteze mănăstirea de lângă […]
November 24, 2015
auchan
Când Auchan nu te lasă să faci cumpărături
Când aleg locul din care îmi fac cumpărăturile pentru casă, în special cele care țin de mâncare, mă gândesc la un mix între cât mi-e la […]
November 11, 2015
housefit
HouseFit vine la Iași cu aparate fitness la tine acasă
Mă uit în oglindă și mă gândesc că după 17 luni de la naștere corpul meu tot refuză să revină la forma dinainte. Și cum un […]
January 5, 2015
Când bâlciul vine în oraș
Nu am înțeles niciodată de ce niște sărbători religioase trebuie să stea sub semnul ”kitschului”. Mă refer, desigur, la Sărbătoarea Sfintei Parascheva, care este inclusă în […]