fahrenheit
Cum salvăm arderea cărților la 451 grade Fahrenheit?
February 20, 2017
petrecere
Ai veni la o petrecere, într-o pădure întunecată?
February 21, 2017

Când anume am uitat să mai fim oameni?

oameni

Eram la finalul concediului de vară de anul trecut, în drum spre casă. Am făcut un popas și la Lacul Roșu, acolo unde Rebeca spusese, de altfel, primul ei cuvânt cu un an înainte – „mare” (se referea la munte). Era plin de oameni, unii turiști, alții localnici, iar alții comercianți gata să îți vândă orice, că doar așa e în orice stațiune turistică.

M-am îndreptat spre zona de WC, de abia așteptând să elimin toată apa băută pe drum. Când am ajuns, am văzut o coadă imensă de oameni care așteptau să „viziteze” wc-ul. Practic, trebuia să treci mai întâi pe la un tip, să îi plătești pentru că folosești wc-ul, apoi te așezai conformat la coadă, așteptându-ți rândul.

M-am dus la tip, destul de tristă că trebuie să aștept atât. Dar, chiar și așa, am găsit ca de obicei puterea să îi zâmbesc, să îi dau binețe și să îl rog să îmi dea un bilet de acces la wc. S-a oprit un pic din ce făcea, și-a ridicat privirea spre mine, mi-a zâmbit și mi-a spus: „Dumneavoastră nu mai așteptați la rând! Mergeți pe ușa aceea și intrați!”.

Mă uitam confuză când la el, când la coada imensă de oameni nerăbdători și iritați de atâta așteptare. Am rămas locului, înmărmurită, așteptând să îmi explice cineva de ce să intru eu în față, pe o altă ușă. Răspunsul a venit imediat, tot cu zâmbetul pe buze: „Ați fost singura care m-a salutat și care a vorbit cu mine. Toată lumea vine, îmi întinde banii și se uită la mine de parcă aș face parte din wc-ul ăsta! Așa că, vă las să intrați mai repede și separat față de ceilalți.”

I-am spus un „Mulțumesc!” de abia putând să îmi deschid gura, pentru că eram încă blocată la ceea ce se întâmplă. Toți oamenii de la coadă au auzit discuția noastră și am văzut deja câteva cucoane extrem de aranjate care își dădeau ochii peste cap și care strâmbau puternic din nas.

De ce eram blocată și de ce scriu acest articol? Pentru că nu înțeleg de ce eram eu excepția într-o mare de oameni și de ce am uitat să folosim cele mai simple dar de impact cuvinte. De ce am uitat să spunem „Bună ziua!”, „Te rog!”, „Mulțumesc!”? De ce am uitat să fim oameni și când ne-am sălbăticit în halul ăsta?

Foto: huffingtonpost.com

Distribuie-l, să audă toată lumea!
Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie veselă care își trăiește viața cu zâmbetul pe buze. Sunt mamă, blogger, om de comunicare și PR. Pe scurt, sunt Story Tailor și cos povești. Exact, creez conținut!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *