Am o chestie care mă frământă: mi se pare doar mie sau mai sunt oameni care cred că instituțiile statului au rămas undeva pe la începutul anilor `90? Din toate punctele de vedere!

Am primit recent o hârtie de la ANAF care îmi zicea că firma mea are nu-știu-ce datorii la stat. Zicea să plătesc de urgență datoria, apoi să mă prezint cu dovada plății la ANAF. Fără a specifica un număr de birou sau un număr de telefon sau fax. Nici măcar un link către un site. Nimic! Și cred că știți deja că ANAF-ul stă într-o clădire imensă, cu multe etaje și enorm de multe birouri și angajați.

Mă duc la bancă și plătesc. Completez 2 OP-uri, că pe hârtia cu pricina apar 2 conturi diferite și, nah, vrem să fie totul în regulă! Iau OP-urile, fac copii și mă duc la ANAF să le dau dovada că am plătit. Intru și mă uit un pic copleșită la zarva de acolo. Merg la biroul unde știu că este alocată firma mea și de unde îmi mai iau extrasele de cont pe Trezorerie. Patru fețe sumbre stau cu nasul în calculator, acoperite de dosare (evident, cu șină), și tastează sec ceva. Intru, dau binețe și nu primesc nici un răspuns. Nici o reacție, nimic. Mă îndrept către o doamnă, o întreb dacă o pot deranja două minute și îi expun problema. Îmi răspunde sec ”Nu aici” și mă trimite la un alt birou.

Ajung la celălalt birou, îi expun problema și sunt expediată din nou foarte repede la un altul. Merg la celălalt. O cameră plină cu peste 10 angajați, fiecare stând cu nasul în calculator și acoperiți cu aceleași dosare cu șină. La fel, dau binețe și aștept să mă preia cineva. Nimeni nu ridică privirea, așa că mă duc la domnul cel mai apropiat. Îi expun problema și… surpriză… mă trimite într-un alt birou.

Deja curgeau toate apele pe mine și îmi pierdusem răbdarea. Dacă aveam să fiu din nou trimisă într-un alt birou, cu siguranță din gura mea nu ar mai fi ieșit doar cuvinte de binețe. Intru în biroul cu pricina, unde se întâmplă fix aceeași poveste cu expusul problemei într-o cameră plină de angajați cu nasul în calculator. Doar că aici găsesc o doamnă care îmi zice că e ok unde am venit. Și e un pic mirată de faptul că eu chiar i-am adus dovada plății și îmi zice că nu era chiar necesar. Îi spun că așa scrie în notificare și zâmbește. Pesemne că textul e pus la mișto, ca să ne sperie pe noi.

O întreb dacă poate să verifice și să îmi spună dacă mai am și alte datorii la stat. Tastează ceva și îmi dă acest răspuns năucitor: ”Mai aveți 1 leu!”. Un leu?! Un leu?! Serios?! Pot să îl plătesc aici, acum, și să vă dau 5 lei? ”Nu, nu, veți primi hârtie! Oricum, suma va crește pentru că tot dumneavoastră plătiți și corespondența”.

Și stau și mă întreb de ce nu există oare un program online prin care să pot verifica toate dările la stat, toată situația financiară pe persoană fizică și pe juridică și, mai ales, de ce nu pot face plățile din și în Trezorerie online și simplu, ca la o bancă din secolul ăsta.

Cât despre taxele și impozitele de care ne stoarce ANAF-ul… ei, asta e o altă poveste, mult mai lungă!

Foto: literparc.ro

November 30, 2015
Instituțiile statului au rămas un pic în urmă
Am o chestie care mă frământă: mi se pare doar mie sau mai sunt oameni care cred că instituțiile statului au rămas undeva pe la începutul […]