Mai țineți minte când eram copii și aveam musafiri, mai ales la zilele speciale? Nu știu dacă la voi era la fel, dar la noi erau câteva tipare care erau urmărite cu sfințenie.

În primul rând, indiferent că musafirii erau cunoștințe mai îndepărtate, rude sau prieteni apropiați, se făcea musai curățenie-lună. Și nu știu cum să vă spun, dar noi aveam musafiri mai tot timpul, așa că se pare că făceam și curat la greu. Și, vai, cât m-a mai torturat pieptănatul franjurilor de la covoare!

În al doilea rând, se făcea multă mâncare. Da` multă, nu așa! Cu masă mare și băutură cât cuprinde, ca să se simtă omul bine, vorba aia! Iar mama, chiar dacă era sărbătorită, muncea de-i săreau capacele, nu doar la figurat, dar și la propriu!

În al treilea rând, se asculta muzică și se dansa. Țin minte și acum pick-up-ul la care rula singurul disc cu Modern Talking, formația care mi-a marcat copilăria. Modern Talking pe repeat, adulții într-o cameră și copiii la grămadă în dormitor.

În al patrulea rând, erau cadourile. Și indiferent de ocazia cu care veneau oamenii ăia la noi, indiferent că era ziua mamei, o aniversare sau o petrecere pur și simplu, mama primea cadou două lucruri: bibelouri și vaze decorative.

Deja știam ce urmează să primească, mai ales că pe atunci cam toate modelele de vaze pentru flori erau cam la fel. Evident, nu s-a întâmplat doar o dată să primească același model de vază, așa că multe dintre ele au devenit cadouri date mai departe altora. Și uite așa, săraca mama avea oroare să primească sau să vadă vaze, iar oroarea asta i-a rămas și până în ziua de azi.

Eram odată în concediu și am văzut niște produse românești foarte faine, printre care niște platouri din ceramică și, evident, vaze din ceramică. Erau superbe și aveau niște prețuri foarte bune, așa că am cumpărat niște suveniruri de acolo, însă, am avut grijă să nu îi iau nimic decorativ mamei, mai ales vaze pentru flori sau vaze decorative. Nu de alta, dar nu aș fi vrut să o văd cum se schimbă la față, la fel cum nu aș fi vrut să testez pe capul meu cât de tari sunt acele produse românești din ceramică.

Nici măcar nu știu de unde a venit trendul ăsta al musafirilor de atunci de a-i lua mamei cadou vaze, mai ales că ea nu a afirmat niciodată că ar avea vreo pasiune pentru ele. Dar, nah, probabil, fiind în era bibelourilor, vazele erau un cadou la îndemână pentru oricine, indiferent de ocazie.

Asta ca să știți de ce zice mama tot timpul că îi plac vazele, atât timp cât nu le mai primește cadou. În septembrie e ziua ei! Mai bine zic să vă luați voi o vază și ei să îi luați cu totul altceva! Orice altceva!

Foto: shutterstock.com

June 14, 2017
vaze
Încă o vază?! Oh, dar chiar nu trebuia!
Mai țineți minte când eram copii și aveam musafiri, mai ales la zilele speciale? Nu știu dacă la voi era la fel, dar la noi erau […]
March 27, 2017
cadouri business
Când nu știi ce să-i cumperi șefului, soacrei și prietenilor, dar toți vor cadouri de la tine
Pentru că se apropie un nou val cu ocazii de făcut cadouri, apar, evident, și articolele aferente. Citeam zilele trecute un astfel de articol și uite […]
February 15, 2016
buchete de flori
Buchete de flori și femei fericite
Oricât ne-am da noi de tari că suntem femei puternice și nu avem nevoie de una-alta din partea bărbaților, tot ne emoționăm și apreciem când primim […]
December 14, 2015
De unde cumperi cadourile de Crăciun?
Pe cât e de iubită de unii, ”luna cadourilor” poate pune o presiune destul de mare pe cei care ”trebuie” să le ofere. Și, ce-i drept, […]
October 29, 2015
campaniile umanitare
Cum se fac campaniile umanitare
În fiecare an, cum se apropie perioada așa-ziselor sărbători de iarnă, încep și campaniile umanitare. Se folosesc în exces cuvinte ca ”sărbători”, ”magie” și eternul ”mai […]
February 7, 2011
Ce fac sărbătorile americane din români?
Știm prea bine de ani de zile că românii nu mai dau doi bani pe sărbătorile românești, însă se dau peste cap atunci când vine vorba […]
January 8, 2010
Eticheta înainte, în timpul și după Sărbători
Am analizat în această perioadă fluxul de felicitări primite atât personal cât și la companiile cu care lucrez. Unele au venit în format printat, altele au […]