Țin minte ochii mari pe care i-am făcut și starea de neliniște pe care am avut-o când, după patru sute de pagini din Rebecca, romanul s-a încheiat cu aceste cuvinte: „Sfârșit? Nu! Continuarea în cartea Lady de Winter!”. Voiam să aflu chiar atunci ce s-a întâmplat cu personajele, dar se pare că Daphne du Maurier nu a binevoit să ne mai destăinue. Pentru că ea a lăsat acțiunea fix la marele incediu de la Manderley și acolo ar fi rămas pe veci, dacă Susan Hill nu s-ar fi gândit să scrie o carte care să conțină continuarea.

Evident, am citit și Lady de Winter a lui Susan Hill! Mulți spuneau că Hill nu a putut să se ridice la nivelul lui Daphne du Maurier, însă, cum mi se întâmplă des să am alte preferințe decât majoritatea, mie mi-a plăcut chiar mai mult cartea lui Susan Hill.

Aici am aflat că Maxim și soția sa, Lady de Winter, pleacă din Anglia după incendiul provocat de Doamna Denvers la Manderley și locuiesc timp de zece ani în străinătate, călătorind de colo-colo. După zece ani în care nu au mai știut nimic despre ce se mai întâmplă în țara lor, cu excepția faptului că a fost război, cei doi sunt nevoiți să se întoarcă pentru funeraliile lui Beatrice, sora lui Max.

Aici retrăiesc clipe de groază, reamintindu-și tot ce a fost urât și reîntâlnind oameni care au readus în discuție acele oribile discuții despre moartea Rebeccăi și despre arderea Manderleyului. A doua zi după înmormântare, dorind să ia o gură de aer și de liniște, Lady de Winter a mers la mormântul cumnatei sale. Spre stupoarea sa, aici găsește o coroană de flori albe, adusă după înmormântare, care conținea o carte de vizită cu litera „R”. Nu îi spune nimic lui Max, dar începe să aibă coșmaruri și să fie extrem de neliniștită.

Pleacă înapoi în străinătate și, după o lungă perioadă de călătorii, se reîntorc în Anglia pentru a se muta în casa pe care Lady de Winter a văzut-o și s-a îndrăgostit iremediabil de ea. Aici, doamna de Winter crede că își va găsi, în sfârșit, liniștea și fericirea alături de soțul său. Își dorea o casă doar a ei, unde să simtă că este cu adevărat stăpâna casei, iar aceasta se pare că o făcea pe deplin fericită.

Într-o zi pleacă la Londra cu trenul, cu scopul de a vizita un doctor de acolo, care să îi spună dacă poate avea sau nu copii. Își dorea foarte mult să aibă copii și considera că mutarea la noua locuință este un moment numai bun pentru asta. După ce iese de la doctor, unde află că poate avea copii, se întâlnește din întâmplare cu Jack Favell, verișorul Rebeccăi. Acesta află unde locuiește și o terorizează trimițându-i tăieturi din ziar cu moartea Rebeccăi.

După o perioadă de la întâlnirea cu Favell, Lady de Winter se trezește în fața casei cu doamna Denvers, care îi mărturisește că s-a mutat într-o casă alăturată, unde are grijă de o bătrânică, și a venit să îi facă dreptate Rebeccăi și să o răzbune.

Teroarea a continuat multă vreme, iar, în cele din urmă, află și Max de starea prin care a trecut soția sa, nespunându-i nimic din toate acestea doar ca să-l apere și să nu-l facă să sufere. Înțelegând că povestea nu se va termina niciodată și că trebuie să plătească pentru uciderea Rebeccăi, Maxim se sinucide.

Nu știm ce se mai întâmplă cu Lady de Winter, pentru că romanul se încheie cu incinerarea lui Maxim. Cine știe, poate face cineva și o a treia carte despre povestea asta care te ține clar cu sufletul la gură. I-am povestit și mamei cu foarte mare entuziasm despre carte și mi-a spus că a fost făcut și un film serial după carte, acum multe decenii în urmă, film pe care l-a văzut și i-a plăcut și ei la nebunie.

Foto: otherwisegood.blogspot.com

March 25, 2016
continuarea
Când continuarea e chiar mai bună
Țin minte ochii mari pe care i-am făcut și starea de neliniște pe care am avut-o când, după patru sute de pagini din Rebecca, romanul s-a […]