Duminică dimineaţa am luat un savuros mic-dejun, apoi am vizitat Castelul Miclăuşeni în ghidajul excelent al Luciei Marcoci. E impresionant să calci pe aceleaşi locuri în care au trecut şi cei ce au făcut istorie. În plus, castelul îţi transmite energie, linişte şi zâmbete la tot pasul.

De la Miclăuşeni ne-am îndreptat spre Casa Memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, care, deşi părea cam mică şi cam pustie, ne-a încântat cu multe camere în care am găsit informaţii preţioase de pe vremea poetului. Tot în curtea casei se află o bisericuţă în care este înmormântat poetul alături de familia sa.

Ne-am oprit la o cafea în cafeneaua „La Castani” din Paşcani. Iniţial trebuia să mergem pentru prânz la Big Kitzy din Paşcani, însă după ce am intrat ne-am dat seama că nu ne dorim să mâncăm acolo.

Următoarea oprire: Castelul lui Cuza de la Ruginoasa. Din păcate nu am putut intra, deoarece un paznic foarte amabil ne-a explicat că este închis spre renovare, dar că vom putea vedea minunăţia de pe 24 ianuarie. Aşa că vom reveni atunci pentru vizitare.

De la paznicul drăgălaş de la Ruginoasa, am trecut la un paznic posomorât şi cam „drojdit”, probabil de la atâta frig şi singurătate. Şi mă refer aici la Cucuteni, unde ni s-au cerut buletinele, semnăturile, actele, totul sub in interogatoriu sever de nu ne-a mai venit să vizităm nimic. Aşa că am plecat mai departe.

Cineva ne spusese că la Cotnari este un castel frumos aşezat între vii de pe la 1900 şi că merită vizitat. Doar că acum castelul a devenit sediu de birou pentru compania Cotnari, motiv pentru care nu l-am putut vizita şi nici cineva prin preajmă nu a fost care să ne spună povestea lui. Şi nu, nici viile dimprejur nu le-am văzut din cauza ceţei puternice.

După Cotnari am zis să le arăt bloggerilor şi unul dintre cele mai frumoase locuri de pe lângă Hârlău, şi anume Conacul Polizu Maxut. Nu era pe lista noastră de obiective, aşa că oamenii nu ştiau că venim. Nu era nimeni pe acolo, deci am vizitat doar curtea. Dar vom reveni cumva ca să vă arătăm şi vouă mai multe de acolo.

Înfometaţi după o zi de vizitat, ne-am oprit la Hotel Coroana din Războieni, unde am luat un prânz copios şi savuros. Nu mai fusesem niciodată acolo şi chiar eram curioasă cum e, mai ales că trec destul de des pe DN28. Credeţi-mă că a trecut testul cu brio!

Mâncaţi, plimbaţi, cu mai multe cunoştinţe şi mai apropiaţi între noi ne-am întors în Iaşi unde am predat cele 2 maşini SEAT şi ne-am întors la vieţile noastre de zi cu zi, bucuroşi că am avut parte de această experienţă inedită.

Sursa foto: Dream Studio

November 21, 2012
Cum a fost Pin Iaşi? (Partea 3)
Duminică dimineaţa am luat un savuros mic-dejun, apoi am vizitat Castelul Miclăuşeni în ghidajul excelent al Luciei Marcoci. E impresionant să calci pe aceleaşi locuri în […]