Nu-mi place să împrumut cărți! Cărțile mele sunt atât de prețioase pentru mine, încât sunt ca niște super jucării lego pentru copii. Fiecare carte, ca fiecare piesă de lego, are menirea ei, culoarea ei, forma ei, viața ei, importanța ei, emoțiile ei. Și îmi place să o știu acolo, lângă mine, neatinsă de altcineva, gata oricând să îmi readucă acea stare pe care am trăit-o atunci când am citit-o și pe care mi-o doresc din  nou.

Când un copil pierde o piesă de lego, zici că a venit sfârșitul lumii! Păi, cum să duci la îndeplinire provocările și să construiești jocul cu o piesă lipsă, indiferent că e logo city, lego pompieri sau lego friends hotel? Sau dacă o piesă nu mai poate fi folosită, pentru că un alt copil a stricat-o? Așa e și cu cărțile: dacă primesc înapoi o carte și o văd îndoită, murdară sau, Doamne ferește, cu pagini lipsă, fac ca un copil de câțiva anișori în plin proces de tantrum. Nu glumesc!

Eram odată cu Rebeca la un loc de joacă, iar fiică-mea a cerut frumos unei alte fetițe jucăria din mâna ei. Fata nu a vrut și, furioasă, a împins-o pe Rebeca. Am dat să mă îndrept spre ele, cât să le zic că se pot juca frumos pe rând, mai ales că jucăriile sunt de acolo, deci nu sunt ale nici uneia dintre ele. Cealaltă mamă a strigat la fiică-sa și i-a spus eterna vorbă cu „Împarte, că așa e frumos!”, asta în timp ce nu și-a ridicat ochii din telefon. Și voiam să o întreb chiar atunci: „Tu ți-ai împrumuta telefonul, dacă ți l-aș cere acum?”. Serios, cine și-ar împrumuta telefonul, cheile de la casă, laptopul și toate acele lucruri pe care le folosește zilnic?

Ei, așa au însemnătate jucăriile lego ninjago, de exemplu, pentru unii copii. Și tot așa nu îmi place mie să împrumut cărți. E ca și cum aș renunța la ceva din mine și mă doare teribil. Să mai spun că am cărți date de ani de zile pe care nu le-am mai văzut? Să mai zic că am primit înapoi cărți rupte, murdare sau chiar alte ediții, pentru că cea împrumutată de mine „s-a pierdut nu-știu-pe-unde”?

Așadar, ca să păstrăm prietenia, e mai bine să nu îmi cereți cărți cu împrumut. Niciodată! La fel cum e mai bine să nu îi forțați pe copii să își împrumute obiectele la care țin, dacă nu vor asta și dacă nici voi nu ați renunța la ele. Nici măcar cu împrumut!

Foto:  nerdapproved.com

August 8, 2017
De ce nu împrumut eu cărți și… piese de lego?
Nu-mi place să împrumut cărți! Cărțile mele sunt atât de prețioase pentru mine, încât sunt ca niște super jucării lego pentru copii. Fiecare carte, ca fiecare piesă […]
August 8, 2017
scaun
Hai să facem un exercițiu! La ce te gândești când îți spun cuvântul scaun?
Tu la ce te gândești, dacă îți spun cuvântul scaun? Dacă te rog să îți imaginezi un scaun, cum ar arăta el? Ăsta e unul dintre […]
July 14, 2017
cazare mamaia
Mamaia și generația în care plătim pentru cazare
Citeam aseară un articol despre litoralul românesc, care făcea referire, printre altele, la cazare ieftină în Mamaia. Și am zâmbit puțin, pentru că trebuie să recunosc […]
June 14, 2017
vaze
Încă o vază?! Oh, dar chiar nu trebuia!
Mai țineți minte când eram copii și aveam musafiri, mai ales la zilele speciale? Nu știu dacă la voi era la fel, dar la noi erau […]
May 30, 2017
albirea
7 lucruri pe care trebuie să le știi despre albirea dinților
Văd din ce în ce mai mulți oameni care ajung pe blogul meu după ce caută pe Google albirea dinților la un preț avantajos. Ce-i drept, […]
May 30, 2017
oja semipermanenta
Oja, plăcerea mea vinovată și momentul meu de creativitate
Am și eu plăcerile mele vinovate, ca orice om normal! Și nu, nu e vorba despre cărți! Cu cărțile sunt deja la nivelul de dependență, de […]
April 6, 2017
direcție
Ei și… în ce direcție, păpușe?
Noi două. Mai exact, două tipe nebune și cu o poftă de viață și mai nebună, fără copii și fără responsabilități la acea vreme. Ne-am trezit […]
December 15, 2015
brad
Brad natural sau brad artificial?
Când eram mică mă bucuram în fiecare an de bradul de Crăciun, care, la acea vreme, se găsea doar în formă naturală. Fiind copil, nu prea […]
February 23, 2011
Cum se fac afacerile la Primăria Sinaia
În week-end am fost la Sinaia. Nu mai fusesem de 5 ani, iar de fiecare dată când am mers a fost cu serviciul. Așa că ne-am […]